Cuvinte monosilabice pentru ieri, azi și mâine

Doar pentru că tac, nu înseamnă că nu știu. Tăcerea mea nu este sinonim pentru naivitate, și nici nu îți dă vreun drept să îmi subestimezi inteligența. Dacă superficialitatea este filtrul prin care îmi treci întreaga prezență în viața ta, atunci momentul nostru își găsește sfârșitul iminent.

 

Regrete? Păreri de rău? Dureri de suflet? Darts pe răni deschise? Am câteva… Dar nu cred că un dialog ar mai putea deschide o acoladă după un rezultat final. Să îți amintești că, după egal, cuvintele monosilabice nu pot construi o frază. “Da” și “Nu”, cu atât mai mult nu pot închega o relație de iubire.

Când ne-am cunoscut, ți-am spus că atipic este tot ce sunt și tot ce am. Am votat conștient pentru tot ce am lăsat să plece. Tot ce azi unii numesc eșecuri, eu le am pe lista cu amintiri frumoase. Ți-am spus atunci că nu îmi caut partener pentru rolul de cel mai important om din viața mea. Viața mea este frumoasă așa cum este. Fericirea mea nu a fost niciodată atașată unui nume masculin. Dacă aș face-o, nu ar fi pentru că societatea cere insistentă o standardizare ridicolă.

Nu vreau un partener doar pentru că tata își dorește să mă vadă la casa mea, mama își vrea nepoții alergând prin curte și bunica mea este scandalizată de vârsta la care am ajuns și încă “nu fac nimic bun cu mine”. Să îmi doresc un bărbat doar pentru că am rămas ultima din grupul de prietene care încă nu știe nimic despre scutece și lapte praf?

Nu mă voi mulțumi cu un bărbat care nu știe să îmi ațâțe fiecare simț și să îmi stimuleze fiecare nerv. Îmi doresc bărbatul care să îmi activeze fiecare emoție într-un fel în care nimeni înainte nu a mai făcut-o.

Ți-am spus atunci că nu sunt perfectă, dar părți din mine sunt excelente. Dar dacă perfecțiune este ceea ce cauți, te rog, nu te opri la mine. Ești liber să pleci în căutarea ei! Deși ai să fii dezamăgit când anii îți vor fi doar numărați și nu simțiți. Nu am forme decupate din revistele de fashion ca domnișoarele din Fratelli cu care îți petreci nopțile. Însă nici nu beau whisky și vodcă mai mult decât un bărbat. Uneori plâng citind o carte sau vizionând un film. Nu am fost nici la 20, nu sunt nici la 30 și nu voi fi nici la 40, o femeie care are nevoie de un bărbat să se afirme. Cred că sunt o femeie alături de care un bărbat devine mai bun, că doar lângă mine poate fi un așa bărbat.

Nu voi folosi niciodată un parfum scump și un machiaj de seară în mod deliberat, doar pentru a-mi ascunde un suflet ce miroase a naftalină.

Știu să fac diferența între “fi”, “fii” și “fiii” fără să dau căutare pe Google. Prefer o plimbare prin parc decât un check-in într-o cafenea pe Dorobanți, unde dă bine pe Facebook. Femeile acestea sunt ușor de adus acasă. Dar și numele dispare prea repede din lista de contacte, fie ea și cea de urgențe.

Ți-am spus atunci că, sunt o persoană realistă și că, la fel ca și mine, știu că suma bagajelor trecutului tău este responsabilă pentru omul minunat pe care destinul mi l-a trimis ieri. Ți-am mai spus că, nu am o pulbere magică sau o baghetă fermecată cu care să îți îndepărtez praful depus pe sentimente și încrederea în femei, dar că te voi ajuta să despachetezi frumos. Știam amândoi că trecutul ne-a adus împreună. Valizele cu care fiecare am făcut check-in-ul trebuiau aduse în interior, nu lăsate la ușă.

Ți-am mai spus că, oricare ar fi scenariul, povestea o vom scrie împreună, iar libertatea replicilor, alegerilor și chiar a adnotărilor marginale, îți vor aparține, fără ca eu să îmi pun amprenta. Ți-am spus că libertatea este un drept pe care toți îl primim și de care nu ne poate priva nimeni. Dacă aleg să îți stau la braț, nu îmi voi marca existența prin posesivitate. Eu nu am apărut în viața ta pentru a-ți împiedica evoluția personală.

Ți-am mărturisit atunci că teama de a fi înșelată și părăsită s-a cuibărit prea adânc în sufletul meu.

Sunt foarte puțini cei pe care i-am iubit, dar au plecat făcând-o într-un mod corect. Te-am rugat să fii diferit, dar să nu rămâi doar pentru că mi-ai promis asta. Cunoscându-mi valorile, minciuna mi-ar jigni inteligența, și te-am rugat să nu o faci, dacă mă respecți. Am sperat ca tu, un bărbat cu un IQ ridicat, vei reuși să conduci o discuție chiar și atunci când subiectul nu este dintre cele mai plăcute. Dar singurul lucru pe care ai reușit să îl ridici sunt întrebări la care tăcerea ta nu îmi răspunde.

Speram să fii conștient de valoarea femeii care îți stă în față. A fost important să știi că nu mă voi pune în dreptul ușii să nu pleci. Nici nu îți voi trimite 100 de mesaje implorându-te să mai stai la o sticla de vin. Am sperat că tu, un bărbat inteligent, mi-ai descoperit virtuțile. Sunt o persoană capabilă să nu omită variante ce ar putea distruge legătura dintre noi. Mi-am asumat riscul de a te vedea cândva de mână cu altă femeie, poate mai frumoasă, poate mai talentată în prevestirea viselor și dezlegarea labirintului spre succes.

Ce nu ți-am spus? Că am avut mulți ani înainte de venirea ta pentru a învăța pe de rost manualul cu instrucțiuni. Am citit și recitit tot, în special lista cu “așa nu”.

Știam deja că, a încerca să te impui în fața unui caracter puternic înseamnă eșec asigurat, că un astfel de caracter uman nu își închide ochii în fața greșelilor conștiente. Am învățat că încrederea se oferă în semn de respect și iubire. Însă menținerea ei la un nivel constant, depinde doar de celălalt. În continuare, mi s-ar părea oribil să încerc să subjug omul de care m-am îndrăgostit atât de inocent și iremediabil, doar pentru că dorințele noastre au încetat să coexiste.

Am știut mereu că o relație de iubire nu se cântărește și nu se evaluează în funcție de cine face mai mult și cine mai puțin. Știam că distanța ucide doar atunci când unul dintre parteneri capitulează. Atunci când se uită motivele pentru care a ales să fie acolo de la bun început. Sunt convinsă că, bărbatului care îmi va rămâne alături “până la adânci bătrâneți”, nu îi va încolți în minte ideea de a alege între mine și altă femeie, nici chiar în zilele mele cele mai ridicole în care uit să mă iubesc.

Ce nu ți-am spus e că am crescut printre sodați. Și am învățat prea repede să joc în defensivă, dar și în atac.

Ce nu știi tu, e că ți-am dedus tactica și ți-am anticipat mișcările. De data aceasta, am fost eu lider în teren, pentru că ți-am lăsat prilejul de a fi tu însuți. Doar așa am putut să te proiectez în viitorul meu. Însă, toate meritele tale nu au estompat deficitele.

Puteam și eu să ignor notificările tale și să omit răspunsuri ce nu mi-ar fi fost favorabile. Aș fi putut chiar, să îmi conturez o telecomandă imaginară, care să dea “play” momentelor frumoase, “fast forward” clipelor de așteptare, “rewind” pentru serile când râdeam împreună până târziu și “hold” pentru momentele de rătăcire în care nu știam ce să fac, în care mă speria distanța, deciziile instantanee și sentimentele ce parcă ar mai fi putut aștepta puțin. Acesta ar fi un script ideal, însă oamenii nu funcționează după același tipar.

Ca să știi, nu am avut intenția să te cert pentru fermitatea cu care ai ales calea ușoară. Deși puteam și eu să sfârșesc prin a tăcea. Aș fi putut și eu să evadez în încântare și să eludez faptul că exiști. Puteam și eu să reduc de la totul la nimic. Pot și eu să persist în scotocirea unor plăceri care te exclud cu desăvârșire și să joc cartea normalității. Aș putea și eu să te mint că nu am timp, când singurul substantiv lipsă din frază ar fi voința.

Aș fi putut și aș putea, dar nu vreau.

Pentru că, după atâtea zile de zvârcolire interioară, aleg să te respect și să țin capul sus și privirea înainte. Aleg să fiu delicată și diplomată așa cum am fost educată. Pentru că, la sfârșitul unei relații, tot ce predomină e cum s-a terminat. Azi, acum și aici, te-am împachetat și te-am așezat în valiza trecutului, alături de tot ce mai e acolo. Dar, când un alt El va fi pregătit să despachetăm împreună, promit să te înrămez. Am să te așez într-un colț cu mult soare, dintr-o cameră cu multe ferestre. Poate așa vei conștientiza că e important și poți să rămâi o amintire frumoasă în viața fiecărui om cu care interacționezi. Însă nu poți fi un alchimist, plecat mereu în căutarea diamantelor aflate sub mângâierile ratate prematur, cucerite doar prin cuvintele monosilabice de ieri, azi și mâine.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *